În împărăţia dinosaurilor

Toate basmele sunt populate cu fiinţe fantastice: zmei, balauri cu şapte capete, scorpii veninoase pe care fantezia omului le-a înzestrat cu înfăţişări hidoase. 
Şi totuşi, imaginaţia basmelor este lăsată cu mult în urmă de fantezia naturii care a zămislit în carne şi oase, în cuprinsul erei mijlocii (Era Mezozoică) o sumedenie de monştri în faţa cărora pălesc toate plăsmuirile omeneşti. 

Dacă încercăm să reconstituim ce s-a petrecut în acea perioadă ne vom simţi nişte biete furnici pe lângă monştri ce-i vom întâlni, sub ai căror paşi pământul se cutremură. 

Din fericire nu trebuie să fim din cale-afară de prevăzători, deoarece aceste matahale lipsite de inteligenţă sunt cumsecade. 

Privim uimiţi cum defilează prin faţa noastră un uriaş al cărui trup în poziţie verticală întrece înălţimea unei case, Iguanodon, un Brontozaurus cam de 25 metri lungime şi 8 metri înălţime, cam 50 de tone greutate, adică 5 vagoane de tren încărcate. 

Nu întârzie să-şi facă apariţia un Diplodocus şi un Gigantosaurus care-şi trag anevoie povara trupului lor de două ori mai greu decât al unei balene. 

Cu o înfăţişare războinică îşi face apariţia un Stegosaurus ce poartă pe spate două rânduri de plăci triunghiulare, cam de o jumătate de metru. La fel de ciudat este şi Ankylosaurus cu spinarea apărată de o cuirasă de solzi mari, cât ţiglele de pe acoperişul caselor. 

Cu o înfăţişare teribilă apare un Triceratops, un fel de rinocer gigant care poartă trei coarne, două lungi de aproape un metru, înfipte în frunte şi unul mai scurt şi mai gros aşezat pe nas. Ceafa şi fălcile sunt apărate de un uriaş scut osos. Un tropot asurzitor anunţă sosirea unui grup de şopârle gigantice, cu înfăţişare de cangur, cu o gură largă înarmată cu pumnale cât palma. 

Recunoştem Ceratosaurus cu un corn în frunte, alături de Allosaurus şi un Tyrannosaurus, spaima reptilelor ierbivore. Sunt înfricoşătoarele reptile carnivore. 

În împărăţia oceanului mezozoic întâlnim reptile terestre, care au pătruns atrase de hrana abundentă. 

Recunoaştem Ichtiozaurusul după înfăţişarea lui de peşte. Corpul suplu atinge 12 m lungime. Spre deosebire de restul reptilelor care se înmulţesc prin ouă, depuse în nisip, care se clocesc singure la soare, ichtiozaurii nasc puii vii. 

Într-un alt punct al mării dăm peste principalul său concurent Pleziozaurus, un pic mai mare dar mult deosebit la înfăţişare. 

Aproape jumătate din lungimea reptilei o reprezintă un gât lung şi flexibil în vârful căruia se agită un cap mic. Corpul are forma de luntre lată, cu două perechi de lopeţi puternice şi o coadă scurtă servind drept cârmă. Pluteşte asemenea unei lebede pe suprafaţa mării. 

Aceştia împărţeau prada bogată a oceanelor mezozoice cu Mezozaurii lungi de peste 12 m şi Geozaurii strămoşii crocodililor. 

Fără îndoială că numărul uriaş de insecte ce-şi duceau viaţa în coroanele copacilor înalţi a atras reptilele terestre, mai ales în regiunile cu hrană săracă. Pietrele păstrează imaginea ciudată a acestor reptile. Ele sunt cunoscute sub numele de Pterosaurieni adică de "şopârle cu aripi". 

Cea mai veche reptilă zburătoare, Ramaphorhynchus aducea puţin cu un liliac uriaş, lung de 4-5 m. Aripile membranoase măsurau 3-4 m. Mai curioasă este o altă reptilă zburătoare, Pteranodon, ale cărei aripi lungi de 8 m întreceau aproape de trei ori pe ale celui mai mare vultur de astăzi. Pterosaurienii au pierit fără să lase urmaşi, atunci când întregul neam al reptilelor uriaşe s-a stins brusc în pragul noii ere, a cărei climă şi vegetaţie nu le-au mai fost prielnice.