Păsările sunt foarte curate
Multe din ele au nevoie de baie zilnică. În plină iarnă, când totul este acoperit de zăpadă, în locurile unde se adună puţină apă, se pot vedea cârduri de vrăbii care se scaldă cu rândul. Pescăruşii şi rândunelele ating în zbor razant suprafaţa apelor spălându-şi astfel aripile. Pentru unele păsări ajunge roua de dimineaţă; pentru altele o ploaie măruntă este un duş perfect; ele îşi desfac penele îşi întind aripile, ca să-şi spele cât mai bine penele. Cucuveaua de exemplu, zboară noaptea în ploaie cu penele zburlite şi cu coada desfăcută în evantai. Oricât ar părea de ciudat şi păsările de baltă, au nevoie de baie. Când raţele şi gâştele plutesc pe lac, apa le scaldă pe dinafară penele de pe abdomen, dar nu ajunge la puf şi piele.
În orele de dimineaţă şi de după amiază, raţele şi gâştele, adunate în cârd, se înalţă şi apoi coboară brusc lovind cu aripile larg desfăcute apa; ridicând miliarde de picături, apoi se scufundă de mai multe ori. Această baie colectivă spală temeinic nu numai aripile ci şi toate penele şi pielea. După baie, păsările îşi "storc" pe mal penele cu ciocul şi se scutură de mai multe ori. După ce penele s-au uscat, păsările le ung cu grăsimea produsă de glanda uropigiană aflată deasupra târtiţei. Dacă păsările de baltă nu au posibilitatea să facă baie, penele lor devin sfărâmicioase, se deformează şi se udă la primul contact cu apa.
Ca să scape de paraziţi multe păsări fac baie în praf sau nisip. Cocoşul de munte, cocoşul de mesteacăn, ierunca şi alte galinacee, dropia, fac baie în zăpadă. O pasăre din America de Sud foloseşte pentru dezinfectare furnici, care, după cum se ştie au în corpul lor acid formic cu acţiune puternic dezinfectantă.
Pasărea se apropie de muşuroiul de furnici, prinde câte o furnică, îşi întinde bine aripile şi îşi freacă penele cu corpul furnicii pentru a scăpa de căpuşe. Sfrânciocul şi alte păsări pun pelin în cuib. Uleiurile eterice din pelin au proprietatea de a alunga insectele. Pelinul are o mare putere bactericidă şi insecticidă.
