Nevertebratele în decursul erelor istorice ale Pământului

În decursul erelor geologice au trăit alte vieţuitoare decât cele pe care le vedem astăzi, care sunt urmaşii acestor animale străvechi. Multe vieţuitoare care au populat Pământul au lăsat numeroase resturi şi urme în straturile scoarţei terestre numite fosile. Ele s-au păstrat până în zilele noastre. În general de la animalele străvechi s-au păstrat părţile tari: cochilii, schelete, oase, etc. 

Rareori, în anumite condiţii de conservare s-au păstrat animale întregi. 

Studiul fosilelor a dovedit că fiinţele care populau odinioară pământul se deosebesc de cele actuale şi deosebirea este cu atât mai mare cu cât sunt mai vechi. 

Cu ajutorul fosilelor putem reconstitui întreaga istorie a scoarţei terestre. 

Prima şi cea mai veche parte din istoria geologică a Pământului este Precambrianul care a durat 3000 milioane de ani. Din această perioadă avem cele mai vechi urme de viaţă, aparţinând unor bacterii, alge şi chiar unor animale cu organizare foarte simplă, din prima parte, din a doua parte resturi organice de animale marine inferioare: protozoare, spongieri şi celenterate, iar din ultima parte chiar nevertebrate cu organizare evoluată viermi, moluşte şi chiar artropode primitive. 

Cea mai mare parte din tipurile de nevertebrate care trăiesc astăzi, au existata deja din era Paleozoică (era veche) protozoare foraminifere, spongieri silicioşi, corali primitivi, moluşte nautiloide, artropode (trilobiţi). În Devonian (perioada de mijloc a Paleozoicului) apar primele insecte. 

Era paleozoică a durat 330 milioane de ani. 

Era mezozoică (era vieţii mijlocii) a durat 173 milioane de ani. Se remarcă apariţia coralilor superiori, lamelibranhiatelor şi gasteropodelor. 

Spongierii şi celenteratele au o importanţă redusă. Moluştele sunt foarte numeroase şi variate. 

Era Neozoică (era nouă a Pământului) a durat 67 milioane de ani este dominată de ridicarea munţilor tineri din toate continentele. În lumea animală se produc schimbări de mare însemnătate. În general fauna se apropie de cea actuală. Mările sunt acum dominate de foraminifere, de lamelibranhiate şi gasteropode. 

Perioada cuaternară (ultima perioadă a erei neozoice) se caracterizează printr-o puternică răcire a climei. 

În aceste condiţii s-a dezvoltat o faună foarte asemănătoare cu cea actuală. 

Insectele cuceresc toate mediile de viaţă.