Tegumentul amfibienilor

Se ştie că tegumentul amfibienilor este gol, lipsit de solzi, pene ori peri. Doar la puţine specii se găsesc urme de formaţiuni cornoase. Stratul cornos al epidermei este puţin diferenţiat, însă ea cuprinde un mare număr de glande şi datorită secreţiei acestora, pielea este umedă şi alunecoasă. 

În dermă sub epidermă se găsesc adesea celule cu pigmenţi (cromatofori). Cromatoforii au formă deosebită, sunt ramificaţi şi prevăzuţi cu prelungiri digitiforme. Este mai puţin cunoscut faptul că există trei feluri de cromatofori: celule pigmentare negre (melanofore) celule cu pigment galben sau roşu (lipofori) sau cu cristale albe de guanină (guanofori). 

Prin interacţiunea celor trei feluri de cromatofori care se pot şi suprapune, se nasc cele mai variate efecte de culoare. 

Aspectul verde al brotăcelului sau al broaştei de lac, de pildă, se realizează în modul următor: peste un strat de melanofori se găsesc celule guanofore şi acesta le conferă o culoare de bază albastră. De abia prin apariţia unui strat suprapus de lipofori galbeni apare aspectul general de verde.

Mulţi amfibieni au o mare capacitate de schimbare a coloritului, ceea ce captivează şi impresionează pe observatorul atent şi-l face să considere cu mult interes aceste animale. 

Schimbarea coloritului are loc repede, datorită faptului că pigmenţii din cromatofori se răspândesc până la ramificaţiile lor extreme sau se contractă într-un punct din centrul celulei. 

De aceea, este posibil să observăm la brotăcel modificări de culoare de la verde, galben, cenuşiu-argintiu, cenuşiu- albastru galben-bronzat până la negru. Modificarea coloritului este provocată de diferiţi factori externi şi interni: temperatura, radiaţiile solare, uscăciunea, substratul (culoarea lui), foamea. Broaştele, în special se adaptează uşor la coloritul mediului înconjurător şi devin astfel invizibile pentru duşmani.