Ştiaţi că…

✅ Peştii produc sunete şi că aceste sunete sunt auzite de peşti. Aceste sunete sunt produse îndeosebi de vezica înotătoare. 

✅ Simţul gustului la peşti are ca organ receptor un grup de muguri gustativi alcătuiţi din celule senzoriale de susţinere situaţi pe mustăţi (somn, somn pitic, ţipar, mreană, crap, mihalţ) pe buze (păstrăv, biban, clean, mihalţ) pe pielea capului (crap) în gură (plătică, ghidrin, ştiucă) sau chiar pe tot corpul (grindel, somn pitic). 

✅ Peştii percep diferite substanţe mirositoare când sunt date în amestec cu hrana. Boişteanul are facultatea de a cunoaşte mirosul semenilor lui şi astfel se ţine în apropiere de cârdul neamului lui. 

✅ Un deosebit rol îl joacă simţul mirosului la peştii care trăiesc în cârduri. Când unul dintre peşti a murit, pielea lui emană o substanţă mirositoare, care produce o deosebită "frică" în rândul celorlalţi peşti din cârd şi îi pune pe fugă. Peştii percep mirosul specific al partenerilor în epoca de reproducere şi mirosul emanat de anumite plante acvatice. 

✅ Peştii sunt mai puţin sensibili la dureri, deaceea ei nu sufăr de pe urma rănirilor, lovirilor, îndepărtării anumitor organe. Un peşte rănit, scăpat din undiţă, se repede cu aceeaşi vioiciune, smucind cârligul pentru a-i fura nada. 

✅ Dinţii peştilor sunt foarte variaţi. La răpitori întâlnim dinţi canini, conici, foarte ascuţiţi, cu vârful îndreptat spre interiorul gurii (ştiucă, şalău) aşezaţi pe fălci, pe limbă,pe cerul gurii şi pe arcurile branhiale şi servesc la reţinerea prăzii. La Cyprinidae (peştii înrudiţi cu crapul) se întâlnesc dinţi masticatori sau faringieni aşezaţi pe oasele faringiene, puternici (virzub) la cei care se hrănesc cu animale cu carapace tare (melci, scoici) şi crap care este omnivor sau mai fini la ciprinidele care consumă hrană planctonică, la erbivorele şi omnivorele de talie mică. Peştii care se hrănesc cu plancton au dinţi filtratori aşezaţi pe partea scobită a arcurilor branhiale, cu rol de filtrare a hranei introdusă în gură odată cu apa. 

✅ Unii peşti au intestinul excepţional de lung cam de 28 de ori mai lung decât corpul. 

✅ Peştii pot rezista mult timp fără să se hrănească, unii răpitori peste 200 zile, carasul 330 zile. 

✅ Unii peşti au suferit transformări care i-au adaptat la o viaţă amfibie care le permite să trăiască în mediul terestru şi pentru scurt timp în cel aerian, în condiţii speciale de umiditate. 

✅ Rândunica de mare (Vrigla lucerna) care trăieşte în apele Mării Negre se poate deplasa pe fundul nisipos al mării, târându-se cu ajutorul unor înotătoare pectorale, datorită detaşării primelor raze şi transformării lor în nişte organe de sprijin, de forma unor prelungiri rigide arcuite. Pescarii au botezat-o rândunica de mare deoarece în momentul când nu mai merge pe fundul apei, cu ajutorul a trei (3) perechi de tentacule, asemănătoare unor degete lungi răsfirate, aşezate înaintea pectoralelor îşi deschide puternicele înotătoare de dinapoia capului întocmai ca nişte aripi intens colorate, întinse pentru zbor. 

✅ Iepuraşii de mare (blenudele) cu ajutorul înotătoarelor ventrale, aşezate înaintea pectoralelor se târăsc pe fundul de nisip al mării, sau se caţără pe stâncile ieşite din apă şi pe epavele din vecinătatea coastelor. Aici se înşiră ca mărgelele de-a lungul crăpăturilor. Ei sunt capabili de sărituri, prin încordarea cozii şi destinderea ei, întocmai ca un adevărat resort. Mişcările lor sunt iuţi şi sacadate lăsând impresia unor fiinţe sprinţare şi jucăuşe. 

✅ Peştele Anabas scandens din Asia Meridională cu capul plin de spini care-i servesc drept armă împotriva oricărui duşman are proprietatea de a rezista mai mult pe uscat, datorită conformaţiei speciale a aparatului său respirator (branhiile). Lamelele branhiale, foarte subţiri şi ondulate, răsucite în fel şi chip, lasă printre întortochelile lor spaţii libere în care se înmagazinează apă. După ce-şi face o provizie bună de apă, Anabas părăseşte mediul acvatic iar apa depozitată în cutiile respiratoare a căror opercule se lipesc ermetic, îi umectează branhiile şi le împiedică de a se usca timp îndelungat. Cu ajutorul ţepilor de pe corp şi a razelor ascuţite ale aripioarelor, peştele se reazemă, se răsuceşte, se agaţă, se târăşte, trece malurile apei lui de baştină, de câte ori ea seacă din cauza secetei.