Știați că

• ✅ Iguanele din genul Anolis sunt foarte legate de locul de trai. Masculul are un simţ puternic al proprietăţii teritoriului şi încearcă să gonească oricare altă şopârlă care pătrunde în spaţiul său. La observarea intrusului ia o poziţie de intimidare: îşi îndreaptă corpul, dă de mai multe ori din cap şi umflă sacul de la gât expunând coloritul viu şi izbitor al acestuia. Iguanele în caz de pericol se umflă, îşi lărgesc sacul laringian şi şuieră; uneori încearcă să-şi muşte adversarul.
• ✅ La familia agamelor din care face parte dragonul zburător (Draco volans) dinţii sunt diferenţiaţi în incisivi şi măsele.
• ✅ O apariţie deosebită printre agame est molochul (Moloch horridus) care trăieşte numai în sudul şi vestul Australiei şi este numit de colonişti "şopârlă ţepoasă" sau "drac ţepos" deoarece capul, trunchiul şi coada sunt acoperite cu plăci neregulate fiecare având câte un spin de felul ţepilor de trandafiri, de mărimi variate şi îndoiţi în chip diferit. Se hrăneşte cu furnici şi resturi vegetale. Este un animal inofensiv.
• ✅ O familie de reptile răspândite în toate colţurile lumii este familia şopârlelor scurmătoare sau sfredelitoare (Scincidae). Scincidul comun sau oficinal (de farmacie) se usca, se măcina şi se folosea în timpurile vechi drept medicament împotriva diferitelor vătămări ale corpului. Ca urmare a fost decimat din cauza comercializării produselor ce se extrăgeau din corpul său.

Ştiaţi că…

• ✅ Peştii pot trăi la Polul Sud pentru că au, în trupul lor o glicoproteină care îndeplineşte exact funcţia antigelului dintr-un radiator de automobil, menţine sângele peştilor respectivi, lichid, la o temperatură la care, în mod normal, ar trebui să se congeleze. Se ştie că peştii au temperatura corpului variabilă, nu au mecanisme termoreglatoare.
• ✅ Dacă într-o zi senină peştele încetează brusc să mai vină la undiţă este semn sigur că timpul se va schimba, că multe zile în şir va fi timp urât. Dacă peştii sar din apă şi prind musculiţe din aer sau nu se apropie de momeală, va ploua sigur.
• ✅ În Marea Japoniei există o serie de peşti care avertizează despre declanşarea unui cutremur. Ei dau semne de agitaţie, nu numai în mediul lor natural ci şi când sunt puşi în acvarii sau borcane cu apă. De aceea, aceşti peşti seismograf sunt mult crescuţi de localnici, iar indicaţiile lor sunt foarte serios luate în consideraţie.
• ✅ În adâncurile oceanelor trăiesc aşa numiţii peşti pescari. Pe capul acestor peşti se află o undiţă lungă la unii dintre ei atingând o lungime de 10 ori mai mare decât corpul, care, întocmai ca un elastic se poate întinde şi scurta pe care pâlpâie încetişor momeala o mică bilişoară care luminează pe întuneric. Peştele înşelat, calmarul sau racul, se aruncă asupra micului foc şi nimereşte drept în dinţii "pescarului".
• ✅ Rechinii au trei sferturi din creier specializat să dezvolte un simţ olfactiv (al mirosului) fantastic, un soi de pipăit la distanţă (terminaţiile nervoase externe de pe întreg corpul în contact cu apa) datorită căruia simte un peşte prins într-un cârlig la 1000-2000 m distanţă. Ochii, la lumină devin închişi datorită unor celule care produc o substanţă antirefractară care dispare la întuneric. Intestinele ocupă un spaţiu extrem de mic, căci sunt strânse în cute, ca un jgheab lamelat având astfel o suprafaţă de absorbţie mai mare. Rechinul ţine post negru când este femelă pe punctul de a naşte sau bunic în vizită la cei mici. Dintre cei care atacă obişnuit omul sunt cunoscuţi: rechinul albastru, cel verde, cel alb şi rechinul tigru. Norma generală însă este să nu te încrezi chiar în cei ce par inofensivi.

• ✅ Multă vreme s-a crezut că lumea mărilor şi oceanelor este mută. Limbajul peştilor a rămas atâta timp necunoscut din cauză că nu poate fi auzit în apă. Suprafaţa apei constituie un fel de barieră fonică întrucât la trecerea sunetelor din apă în aer, acesta din urmă le "înghite" 99% din energie. Acum se ştie că locuitorii subacvatici, peştii, folosesc diverse semnale acustice pentru a comunica între ei în ocaziile importante, ca de pildă: căutarea hranei, atacul unor peşti răpitori, înmulţirea. Locuitorii subacvatici posedă mai multe feluri de organe de vorbire. Mulţi peşti scot sunete frecându-şi dinţii faringieni care produc un fel de ţârâit cu frecvenţa de 4.800 herţi. Alţii posedă articulaţii mobile.
  
  Organul cel mai frecvent este vezica înotătoare pe care peştii o lovesc ca pe o tobă. Ea scoate sunete grave, cu frecvenţa de 75-300 herţi. Procesul este comandat, în general, de o anumită arie din creierul mic. Gama sunetelor merge de la foşnete şi trosnituri, gâlgâit şi ciripit până la un adevărat huruit de tobă. Rechinul scrumbiilor parcă fluieră, peştele papagal scrâşneşte metalic, ariciul de mare aminteşte scârţâitul unei uşi ruginite, scorpionul de mare bâzâie ca un generator electric.

Ştiaţi că…

• ✅ Masculul peştelui Lepidosiren realizează un adevărat tur de forţă. În pământul afânat din malurile râurilor, el sapă o subterană de 1m lungime, în care femela îşi depune ouăle.
• ✅ O specie de somn cară pietricele în gură şi le aranjează în jurul unui spaţiu central, pe care îl adânceşte puţin, diametrul cuibului poate ajunge până la 50-60 cm, iar adâncimea până la 10 cm. Într-o singură noapte somnul poate transporta un volum de material egal cu 5 l.

• ✅ La multe specii de peşti există grija pentru urmaşi şi de obicei aceasta este sarcina masculilor. Lapina (steluţa) femela depune în cuibul amenajat de mascul 4000-5000 icre galbene. După reproducere, tot masculul, acoperă cuibul cu fire de alge verzi şi îl păzeşte.
• ✅ La ghidrin în perioada reproducerii masculii devin roşii pe abdomen. Ghidrinul este specie marină migratoare. Iarna trăieşte în mare iar primăvara se apropie de ţărm pătrunzând în lacurile litorale unde se reproduce. Aici masculii construiesc cuibul şi păzesc puii. Maturitatea sexuală este atinsă după un an.
• ✅ O varietate de ghidrin înconjoară ramurile unei tufe de alge cu filamente de mucus gelatinos secretat de rinichi în timp ce alta sapă o cavitate şi adună în ea rădăcini şi frunze pe care le fixează cu grăunţe de nisip unse cu mucus, iar după aceea înalţă pereţii şi chiar un acoperiş.

• ✅ Unii peşti tropicali fac cuiburi plutitoare. Masculii adună la suprafaţa apei resturi vegetale în care suflă mici bule de aer, în aşa fel încât formează adevărate plute de spumă. Ouăle se lipesc singure sub cuib, dacă sunt prea grele, masculul le ia în gură şi le fixează la locul lor.
• ✅ Sub platoşa de gheaţă care acoperă Antarctica, la o temperatură de 1.90 C, trăieşte "Peştele gheaţă" total lipsit de hemoglobină, particularitate unică printre vertebrate. Sângele acestor peşti, cu aspect uşor opac, verzui pal sau alb spre galben nu are niciun pigment transportator de oxigen. După toate aparenţele se pare că ei şi-au redus valorile metabolice şi nu sunt capabili de activitate decât perioade foarte scurte.

Ştiaţi că…

• ✅ Anghilele au o viaţă misterioasă. Leagănul lor se găseşte în dreptul coastelor americane între Insulele Bermude şi Antile, în Marea Sargaselor, locul lor de reproducere. Larvele sunt purtate de curenţi 3-4 ani până în dreptul coastelor europene timp în care indivizii se transformă în civele din care o parte pătrund pe fluviile europene iar o parte rămâne în mare la gura acestora. Cea mai mare parte a indivizilor care intră în apele interioare se transformă în femele, iar majoritatea celor care rămân în mare se transformă în masculi. După 7-9 ani de şedere în apele continentale coboară în mare şi împreună cu cele rămase aici pornesc în marea călătorie pentru reproducere, călătorie care durează 5-6 luni, timp în care sunt străbătuţi între 5000 şi 8000 km cu o viteză de 40-50 km pe zi la o adâncime de 200-400 m. În tot timpul călătoriei nu se hrănesc.
• ✅ În Marea Sargaselor, la o adâncime de 500-1000 m are loc reproducerea, după care indivizii mor epuizaţi. Până în prezent nu se cunoaşte vreun caz de reîntoarcere. Femelele sunt foarte prolifice, putând depune 1-2 milioane de icre.
• ✅ Există peşti veninoşi, periculoşi chiar pentru om. Pisica de mare are în treimea anterioară a cozii un spin puternic zimţat la baza căruia se află o glandă producătoare de venin. Înţepătura (datorită veninului) provoacă dureri violente însoţite de tulburări respiratorii şi cardiace, dar uneori poate fi mortală.
• ✅ Dracul de mare (dragonul) are pe opercul un spin puternic, la baza căruia se află o glandă cu venin. La baza spinilor dorsali se află de asemenea glande veninoase. Veninul dă dureri violente care durează câteva ore, locul înţepat se umflă. Uneori se pot observa şi alte fenomene, ca ameţeli, cefalee, greţuri.
  
• ✅ Pe litoralul Mării Negre apare izolat Xiphias gladius (espadonul) cu corpul fusiform masiv, lung de 4-5 m, unul dintre peştii cu înotul cel mai rapid, viteza de deplasare putând ajunge la 90 km/oră.
• ✅ Boul de mare îşi prinde prada într-un mod mai ciudat. Stă îngropat în nisip de unde îşi lasă la suprafaţă numai capul. Cu ajutorul unui mic tentacul vibratil, pe care îl scoate afară din gură, atrage prada, formată din peşti mai mici.
• ✅ Acul de mare măsoară obişnuit 30 cm lungime dar unele exemplare pot atinge 45 cm. Femela îşi depune icrele într-un buzunar situat pe abdomenul masculului unde sunt apoi fecundate şi incubate. Corpul are culoarea variabilă în funcţie de locul unde trăieşte: în tufele de alge verzi poate fi verde auriu, pe pietre brun cu marmoraţii întunecate.
• ✅ Numărul speciilor de peşti este estimat la aproximativ 20.000, mai mult de jumătate fiind marine iar restul dulcicole sau secundar dulcicole.
• ✅ Există câteva sute de specii de peşti care se limitează la un număr mai mic de ouă şi care trebuie să reducă la maximum pierderile printr-un comportament realmente părintesc, constând în amenajarea sau construirea unui adăpost pentru icre.

Ştiaţi că…

✅ Peștele Clarias gronovius are înfăţişarea somnului nostru şi prezintă numeroase mustăţi în regiunea anterioară a capului, are înotătoare pectorale bine dezvoltate şi prevăzute cu un spin puternic şi ascuţit la cap ce-i serveşte ca organ de locomoţie pe uscat. Graţie unor conformaţii speciale, denumite branhii accesorii, aşezate sub operculi, alături de adevăratele branhii el reuşeşte ca în tot timpul voiajului său pe uscat să asigure o umiditate constantă a organelor respiratorii. 

✅ Periophthalmus Koefrenteri, un guvid comun coastelor Africii Tropicale, Asiei Meridionale şi marilor insule din Oceanul Indian mic numai de 15 cm, îşi sapă adevărate vizuini în nămol când uscăciunea aerului îi pune în pericol viaţa, unde se ascunde, sau părăseşte locurile devenite improprii bătând nămolul în căutarea unor locuri favorabile. De multe ori după retragerea apelor, iese din ascunzişul său şi se plimbă în plin aer cu siguranţa unui animal terestru. În mişcarea sa pe uscat se foloseşte atât de înotătoarele pectorale care au la bază un rudiment de braţ musculos cât şi de cele abdominale, care servesc ca adevărate membre şi-i dau peştelui înfăţişarea unui patruped care abia începe să meargă. 

✅ Pe lângă funcţia de a înainta sau a se târâ pe uscat, unii peşti din apele calde ale mărilor tropicale sau ecuatoriale au şi proprietatea de a pătrunde în aer străbătând, pentru câteva clipe, văzduhul în zbor planat. 

✅ Dactylopteridele (peşti zburători) se pot menţine în aer la înălţimi de 7-8 metri pe distanţe de 150-200 metri datorită dezvoltării peste măsură a înotătoarelor pectorale şi abdominale care se comportă ca aripile întinse ale unor păsări răpitoare atunci când se rotesc deasupra prăzii. 

✅ Peştele fluture (Pantodon buchholzi) din Niger şi Congo se aruncă cu multă agilitate asupra insectelor ce zbârnâie deasupra apei, plutind în aer câteva minute, datorită înotătoarelor pectorale mari, răsfirate şi rotunjite, întocmai ca aripile unui fluture. 

✅ Diavolul mărilor (Manta birostris) greu de până la o tonă, de formă romboidală, de culoare neagră,cu două prelungiri în regiunea capului, în formă de coarne, cu o lăţime ce trece de 4-5 m între vârfurile celor două înotătoare, împins de forţa corpului lui enorm, despică unda apei şi se avântă cu aripile întinse, în straturile umede ale aerului din vecinătatea valurilor. Jocul lor începe târziu după asfinţitul soarelui, iar ziua coboară în adâncuri. 

✅ Morunul este cel mai mare dintre sturioni şi cel mai mare peşte din bazinul pontic. Atinge greutăţi puţin cunoscute la peşti. Antipa citează prinderea unui morun în greutate de 882 kg în anul 1890 la gura braţului Sf. Gheorghe. Un alt exemplar de 560 kg prins la gurile Dunării se păstrează în Muzeul de Istorie Naturală "Grigore Antipa" din Bucureşti. Cărăuşu citează pentru morun greutăţi de 2000 kg şi lungimi de peste 5 m, arătând că s-au găsit şi moruni de lungimi de 9 m. Vasiliu dă ca excepţională greutatea de 1200 kg. În Marea Neagră se prind moruni de 100-150 kg. 

✅ Scrumbia de Dunăre este migratoare. Trăieşte iarna cantonată în sudul M. Negre. Primăvara cârdurile pătrund în Dunăre, urcă în apa fluviului (prin aprilie) călătoria durează aproape doi ani. La sfârşitul călătoriei, pe distanţă de peste 1200 km, scrumbiile mai vârstnice, istovite, mor după ce-şi depun icrele şi sunt antrenate de curent la vale. Istovirea survine şi datorită faptului că în timpul urcării lor pe fluviu nu se hrănesc şi pierd o parte din materiile de rezervă ale corpului. Exemplarele tinere, antrenate de curent la vale, în regiunile bogate în hrană (Gurile Dunării, mare) se refac. Puii sunt aduşi de curentul fluviului spre mare. Sunt rare exemplarele care pot întreprinde de 3 sau 4 ori călătoria de nuntă. 

✅ Somonii, păstrăvi marini giganţi, cu o carne de un gust cu totul deosebit, trăiesc în Oceanul Atlantic (Salmo salar) şi în Oceanul Pacific (Anchorhynchus), locurile de îngrăşare şi migrează pentru reproducere în fluviile care se varsă în aceste oceane urcând spre izvoare pe distanţe de 1300-3000 km, sar peste obstacole de peste 4 m înălţime, urcă cu o viteză de 40 la 70 km în 24 ore.

Ştiaţi că…

✅ Peştii produc sunete şi că aceste sunete sunt auzite de peşti. Aceste sunete sunt produse îndeosebi de vezica înotătoare. 

✅ Simţul gustului la peşti are ca organ receptor un grup de muguri gustativi alcătuiţi din celule senzoriale de susţinere situaţi pe mustăţi (somn, somn pitic, ţipar, mreană, crap, mihalţ) pe buze (păstrăv, biban, clean, mihalţ) pe pielea capului (crap) în gură (plătică, ghidrin, ştiucă) sau chiar pe tot corpul (grindel, somn pitic). 

✅ Peştii percep diferite substanţe mirositoare când sunt date în amestec cu hrana. Boişteanul are facultatea de a cunoaşte mirosul semenilor lui şi astfel se ţine în apropiere de cârdul neamului lui. 

✅ Un deosebit rol îl joacă simţul mirosului la peştii care trăiesc în cârduri. Când unul dintre peşti a murit, pielea lui emană o substanţă mirositoare, care produce o deosebită "frică" în rândul celorlalţi peşti din cârd şi îi pune pe fugă. Peştii percep mirosul specific al partenerilor în epoca de reproducere şi mirosul emanat de anumite plante acvatice. 

✅ Peştii sunt mai puţin sensibili la dureri, deaceea ei nu sufăr de pe urma rănirilor, lovirilor, îndepărtării anumitor organe. Un peşte rănit, scăpat din undiţă, se repede cu aceeaşi vioiciune, smucind cârligul pentru a-i fura nada. 

✅ Dinţii peştilor sunt foarte variaţi. La răpitori întâlnim dinţi canini, conici, foarte ascuţiţi, cu vârful îndreptat spre interiorul gurii (ştiucă, şalău) aşezaţi pe fălci, pe limbă,pe cerul gurii şi pe arcurile branhiale şi servesc la reţinerea prăzii. La Cyprinidae (peştii înrudiţi cu crapul) se întâlnesc dinţi masticatori sau faringieni aşezaţi pe oasele faringiene, puternici (virzub) la cei care se hrănesc cu animale cu carapace tare (melci, scoici) şi crap care este omnivor sau mai fini la ciprinidele care consumă hrană planctonică, la erbivorele şi omnivorele de talie mică. Peştii care se hrănesc cu plancton au dinţi filtratori aşezaţi pe partea scobită a arcurilor branhiale, cu rol de filtrare a hranei introdusă în gură odată cu apa. 

✅ Unii peşti au intestinul excepţional de lung cam de 28 de ori mai lung decât corpul. 

✅ Peştii pot rezista mult timp fără să se hrănească, unii răpitori peste 200 zile, carasul 330 zile. 

✅ Unii peşti au suferit transformări care i-au adaptat la o viaţă amfibie care le permite să trăiască în mediul terestru şi pentru scurt timp în cel aerian, în condiţii speciale de umiditate. 

✅ Rândunica de mare (Vrigla lucerna) care trăieşte în apele Mării Negre se poate deplasa pe fundul nisipos al mării, târându-se cu ajutorul unor înotătoare pectorale, datorită detaşării primelor raze şi transformării lor în nişte organe de sprijin, de forma unor prelungiri rigide arcuite. Pescarii au botezat-o rândunica de mare deoarece în momentul când nu mai merge pe fundul apei, cu ajutorul a trei (3) perechi de tentacule, asemănătoare unor degete lungi răsfirate, aşezate înaintea pectoralelor îşi deschide puternicele înotătoare de dinapoia capului întocmai ca nişte aripi intens colorate, întinse pentru zbor. 

✅ Iepuraşii de mare (blenudele) cu ajutorul înotătoarelor ventrale, aşezate înaintea pectoralelor se târăsc pe fundul de nisip al mării, sau se caţără pe stâncile ieşite din apă şi pe epavele din vecinătatea coastelor. Aici se înşiră ca mărgelele de-a lungul crăpăturilor. Ei sunt capabili de sărituri, prin încordarea cozii şi destinderea ei, întocmai ca un adevărat resort. Mişcările lor sunt iuţi şi sacadate lăsând impresia unor fiinţe sprinţare şi jucăuşe. 

✅ Peştele Anabas scandens din Asia Meridională cu capul plin de spini care-i servesc drept armă împotriva oricărui duşman are proprietatea de a rezista mai mult pe uscat, datorită conformaţiei speciale a aparatului său respirator (branhiile). Lamelele branhiale, foarte subţiri şi ondulate, răsucite în fel şi chip, lasă printre întortochelile lor spaţii libere în care se înmagazinează apă. După ce-şi face o provizie bună de apă, Anabas părăseşte mediul acvatic iar apa depozitată în cutiile respiratoare a căror opercule se lipesc ermetic, îi umectează branhiile şi le împiedică de a se usca timp îndelungat. Cu ajutorul ţepilor de pe corp şi a razelor ascuţite ale aripioarelor, peştele se reazemă, se răsuceşte, se agaţă, se târăşte, trece malurile apei lui de baştină, de câte ori ea seacă din cauza secetei.